Ceea ce se ascunde in spatele unui zambet
Voi stiti ce se ascunde in spatele unui zambet?
In momentul in care un om zambeste sau il vedem ca lasa impresia de fericire absoluta, consideram ca asa este. Probabil 20% din oameni asa sunt, insa restul de 80% se ascund in spatele unei zambet pentru a face fata durerii.
Eu pot spune ca fac parte din acei 80% si o sa va spun o mica povestioara despre cat de usor este zdruncini un om care cauta doar sa fie iubit si apreciat.
De cand ma stiu, am cautat acea iubire ca in povesti, acea iubire frumoasa care sa te faca sa simti ca plutesti. Adevarul este ca de foarte multe ori am incetat sa cred ca acea iubire exista din cauza "esecurilor" prin care am trecut. Partea mai putin placuta atunci cand vezi ceea ce este mai bun intr-un om, este faptul ca uiti sa te pui pe primul loc si sa te iubesti, daruiesti tot ceea ce ai mai bun si mai frumos persoanei pe care o iubesti din tot sufletul si asta am facut si eu de fiecare data. Ultima mea experienta de acest gen m-a facut sa uit cine sunt, m-am pierdut pe drum undeva si imi este destul de greu sa ma regasesc. Am iubit din tot sufletul, inca iubesc din tot sufletul, si am dat totul pentru a avea acea iubire ca in povesti. De fapt, ceea ce cautam eu era doar iubire reciproca.
Atunci cand iubirea nu este reciproca este foarte greu ca o singura persoana sa iubesca pentru doi, desi eram dispusa sa fac si lucrul acesta, chiar daca este gresit. Daca nu primesti inapoi macar pe jumtate cat daruiesti, fugi cat mai poti, iubeste-te mai intai pe tine. Evident, eu nu am facut asa. Am ramas cu speranta ca intr-o zi va fi totul asa cum ar trebui sa fie pana cand dintr-o data m-am trezit singura si tot ceea ce a mai ramas din mine este durerea pe care o simt, sentimentul ca nu sunt suficient de buna, pentru ca daca as fi fost, acea persoana ar fi ramas fara sa ezite, fara sa asculte de ceea ce il influentau ceilalti.
Morala acestei povesti este simpla. Iubiti-va pe voi mai intai de toate, voi sunteti prioritari in viata voastra. Nu ramaneti blocati intr-o fantezie pe care v-o creati singuri. Este bine sa va ascultati inima, dar de cele mai multe ori lasati mintea sa ia controlul.
Cat despre mine, acum ma ascund in spatele unei zambet pentru a face fata durerii, probabil acum nu mai stiu cine sunt, nu ma mai regasesc, insa sunt optimista ca vor veni zile mai bune.
Mai jos o sa va las un mesaj pe care l-am intitulat "Scrisoare catre el":
"Te-am asteptat, dar nu ai venit. Am fost aici tot timpul pentru tine, dar ai ales sa pleci. Stii ce doare cel mai tare? Doare ca ai plecat asa dintr-o data, doare ca nu ai luptat. Te-ai lasat influentat de niste oameni care se considera prieteni, familie, dar nu stii ca tot tie ti-au facut rau pentru ca nu te-au lasat sa gandesti cu inima. Adanc in inima ta daca privesti, vei realiza ca nu ai luat cea mai buna decizie atunci cand ai plecat, dar stii asta deja in sinea ta doar ca esti mult prea incapatanat si orgolios sa recunosti asta. Nu iti mai face rau singur si lasa-te sa simti pana nu e prea tarziu. Nu te mai lasa manipulat, chiar daca tu nu recunosti, eu stiu in adancul sufletului meu ca nu a fost in totalitate decizia ta, dar te las pe tine sa realizezi lucrurile astea si ar fi bine sa iti dai seama pana nu ma vei pierde de tot. Eu sunt inca aici, te astept, te suspin, te plang. Ce pot sa fac altceva? Doar speranta mi-a mai ramas si inca trag de ea ca de ultima gura de aer.
E greu sa privesti si sa simti cand persoana pe care ai iubit-o si o iubesti cel mai mult pleaca intr-o secunda fara sa iti dai seama si ramai singur. "
Ne trebuie mult curaj pentru a lasa in urma ceea ce simtim, iar mie momentan imi lipseste acel curaj.
Pe data viitoare..